Geanny’s Weblog

Şi eu, ca fiecare pământean cu defecte şi imperfecţiuni, stau ades sub semnul unei întrebări reci şi înşelătoare : « De ce ? » . Indiferent de conjunctură, intrebarea « De ce? » are un ecou impresionant încă de la primele semne de inteligenţa umană. Până şi cei mici o au la îndemână, la tot pasul, nu atât de mult din dorinţa de parcurgere a lucrurilor, ci datorită unei rutine seci şi supărătoare care încă are ‘’tentaculele’’ întinse peste lume. 

Noi, ca şi creştini, în momentele de răscruce sau de încercare, deşi nu e indicat, adesea ne complacem şntr`o stare de necredinţă, de nesiguranţă întrebând : « Doamne, de ce ? ». Dacă am avea puţina credinţă şi privirile îndreptate înspre El, ne`am da seama, la fel ca şi Pavel în scrierile sale, căci : « Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. » 

Atunci când spun : « De ce ? » , deschid eu cu mâna mea uşa larg nesiguranţei şi deznădejdii, care treptat îmi îndreaptă paşii pe alte căi înşelătoare şi periculoase pentru viaţa mea de creştin. 

Nimic nu este la întâmplare, ci fiecare lucru are menirea de a ne prelucra, fiecare suferinţă este cântărită cu insuşi mâna Lui Dumnezeu, astfel că niciodată nu vom primi mai mult decât avem puterea de`a duce. Mă înfior şi mă îngrozesc la auzul cuvintelor  « M`a uitat Dumnezeu »   sau    « Dumnezeu nu mai are trebuinţă de oameni ca mine » pe care unii oameni le rostesc, zic eu, fără să`şi dea seama căci au ajuns să fie prinşi în plasa deznădejdii aruncată de cel rău pe marea învolburată şi plină de necunoscut a vieţii. Indiferent de câte ori auzi spunându`ţi`se că eşti : inutil…fără valoare…fără un loc al tău aici , aminteşte`şi doar două lucruri :

• Dacă Dumnezeu te`ar fi considerat inutil şi fără de valoare, n`ar fi avut nicio logică faptul că l`a trimis pe Isus Hristos să moară pentru tine (pt un neînsemnat). Trimiţându`L pe cruce, li s`a arătat tuturor ce vor să`L aibă ca Salvator, cea mai mare dovadă de iubire din toate timpurile, căci astfel te`a identificat cu Însusi Domnul Isus, făcându`te un fiu al Său.

• Al doilea gând este acela că e absolut normal să ne simţim îngrădiţi şi ne-la-locul-nostru aici, deoarece locul nostru este undeva SUS, cu El, nicidecum aici. Găsindu`ţi aici un loc, şi legându`ţi inima de diferite lucrurie sau posesii materiale, rişti ca atunci când El va reveni să rămai legat şi încurcat în propriile ‘’sfori’’ , neputând fi capabil de a te înălţa împreună cu cei aleşi precum spune Apocalipsa.

 Nu iţi pierde nădejdea, orice ar fi să vina peste tine ! Cîci Creatorul Tău a promis cândva că va fi cu tine. Crede doar !