In ultimele zile, si nu numai, ma framant constatnt in legatura cu viata mea de credincios, cu ceea ce arat si ofer lumii din tot ce am primit de la Dumnezeu. Am constatat ca nu e de ajuns sa stim, sa cunoastem, sa detinem anumite cunostinte in ceea ce priveste pocainta. Biblia vorbeste prin Pavel despre faptul ca una din datoriile noastre este sa fim mesageri ai Cuvantului, sa Il prezentam lumii pe Isus atat verbal cat si practic. Dar pentru a prezenta ceva, si a fii veridic inaintea oamenilor, trebuie sa crezi cu adevarat ceea ce spui. Nu e de ajuns sa fii un teolog bun sau un orator de performanta. Am fost pusa acum cateva zile in fata intrebarii: “Cum de oameni cu nici 2 clase au deschis biserici, iar noi, cu toata teologia noastra nici macar nu reusim sa pastram integritatea bisericilor?” Raspunsul e clar, cel putin pentru mine; ei se bizuiau pe Duhul Sfant, noi avem personalitate. Si de aici toate lucrurile curg prost.
Ideea de “credinta surogat” mi`a venit in urma auzirii unei invataturi eronate, cel putin din pucntul meu de vedere, si care a inceput sa se raspandeasca, este aceea ca poti fii mantuit prin faptele tale. Total fals. Daca am putea sa ajungem in rai doar prin ceea ce facem, care este rostul mortii si invierii Domnului? Aici intervine credinta. E adevarat ca faptele noastre ne urmeaza (cu masura cu care am cantarit, ni se va cantari), dar Isus Hristos este calea care ne duce sus, cale “pavata” cu faptele noastre bune. Pentru a explica mai bine, m`am gandit la un exemplu, care sa puna mai bine in evidenta ceea ce ziceam mai sus. Sa presupunem ca sunt doi oameni (unul credincios, altul ateu). Credinciosul, cum e si normal, crede cu tarie in tot ceea ce spune Biblia, dar sta intr`o zona populata de putini oameni, nu are prea des ocazia de a face bine, dar de fiecare data cand are oportunitatea, ajuta din toata inima. Ateul, fiind un “om de lume noua”, cu bani multi, afaceri prospere, obisnuieste sa dea cu mana larga celor ce au nevoie, fara a se uita cu parere de rau. Daca ar fii sa cantarim faptele, conform invatarurii eronate de care vorbeam mai sus, a spune ca ateul ar avea mai mari sanse de a mostenii cerul. Ei bine mi se pare imposibil ca unul care il neaga cu vehementa pe Isus, Tatal sa`l numeasca “fiu bun si credincios” la judecata. Aceasta interpretare nu o fac bazata pe capacitatea mea de analiza, ci pe Biblie, care spune ca noi, Neamurile, vom fi mantuiti categoric prin credinta pe care o avem in Isus Hristos, credinta care e absolut necesar sa fie insotita de fapte, deoarece tot Cuvantul spune caci “credinta fara fapte este moarta”.
