Orice adolescent sau tanar simte mereu nevoia de a discuta cu cineva, de a cere un sfat, sau pur si simplu de a dezbate o tema care il framanta. Venind intr-o zi de la scoala, neavand companie pe drum, am inceput sa iau episoade din viata, sa le analizez, sa le dezbat in mine, si asa mi`am adus aminte ceva ce am auzit de la o prietena, si anume : « tata a instalat pe calculator un program care inregistreaza tot ce fac, pornind de la banalele discutii pe mess pana la restul activitatilor » si imi zicea ea « m`a prins de cateva ori discutand pe internet lucruri nu tocmai crestinesti ». Atunci am realizat ceva ce poate multi parinti nu realizeaza : TOATE ACESTE MASURI DE PROTECTIE VA NU VOR INDEPARTA PACATUL DIN VIATA COPIILOR VOSTRII, CI VA INDEPARTEAZA PE VOI INSIVA DE PROPRII COPII. Nu ar fi oare mult mai simplu sa va apropiati de ei, sa le aratati ca pot avea incredere in voi, iar copii simtind aceasta sa va marturiseasca problemele sau gandurile cu care se confrunta? Tineretea e plina de oportunitati murdare, tentatii, ispite, nelamuriri, astfel incat, daca voi nu le veti dezbate cu copiii vostrii, vor fii altii, care ii vor lamuri intr`un mod gresit, lumesc, depravat chiar. Un parinte, daca stie sa ofere copilului ceea ce are nevoie ( nu ma refer la banii sau bunuri, ci la lucrurile care dezvolta personalitatea si persoana in interior ) il poate modela frumos, stabilindu`se astfel acea legatura « parinte-copil » care nu poate fi inlocuita cu nimic altceva. Fiind tanara, si trand in mediul de acum, pot afirma ca niciun parinte nu`si poate controla in totalitate copilul, chiar daca ar instala zeci de programme, chiar daca ar fi mereu un pas in urma lui pentru a`l vedea cand « calca pe bec », toate acestea nu vor folosi la nimic. In familia mea, increderea a fost si este la loc de cinste, iar relatiile intre membrii familiei sunt stranse, astfel incat fiecare stie de celalt, fiecare este gata de a interveni in caz de nevoie, iar dificultatile si problemele se discuta in scopul obtinerii unei solutii sau lamuriri. Niciodata nu am fost constransa de ai mei, sau amenintata cu N moduri de supraveghere, care ar fi creat prapastia intre mine si ei. Din potriva, mi`au oferit increderea, libertatea in deciziile mele ( decizii luate in urma sfatului lor, care s`a dovedit intotdeauna a fi mai intelept decat ceea ce am gandit eu ). Bineinteles aceasta legatura nu depinde doar de parinti, ci si de copii care trebuie sa fie constienti ca nimeni mai mult ca propria familie nu va fi langa ei, indiferent de situatie. Fiti binecuvantati !
