Dupa parerea mea, aceasta zicere celebra este cea mai potrivita pentru situatia actuala a lumii. Lucruri mici sau mari, care odinioara ne sensibilizau prin natura lor, ne lasa acum din ce in ce mai reci. Ceea ce constat cu durere este faptul ca devenim prin automatismele cotidiene niste oameni reci si insensibili la Divinitate, iubire, durere, suferinta, transformandu`ne in niste sloiuri de gheata umane, incremenind in timp lepadati de propriile noastre idealuri.Mi`auc aminte de odiniara cand luptam pentru un vis ce`l doream, cand imi puneam in joc energia, vointa si ambitia pozitiva, iar acum singura metoda de a obtine un oarecare lucru este violenta sau tradarea, transformandu`ne si modelandu`ne cu propriile maini in niste figurine diforme si respingatoare.Stresul e la el acasa pana si in inimile copii lor Lui Dumnezeu. « Nu va ingrijorati ! » ne spune Scriptura, dar asurziti de zgomotele lumii suptile si atat de placute urechii, faptul k ne stresam mereu, ca suntem nesiguri, pun in evidenta lipsa noastra de credinta, lucrurile mergand de aici mana`n mana din rau inspre mai rau. Sensibilitatea aproape a disparut, compasiunea la fel, timpul de meditatie este un timp abstract pentru multi, iar rugaciunea devine parca un « ritual » pe care il repetam fara niciun pic de responsabilitate sau implicare de sine. Facand un bilant al vremurilor, imi asum responsabilitatea afirmand ca in acest ritm denaturant in care sunt prinse vietile noastre, in comparatile cu vremurile de demult atat de pline de pace si umblet sfant, calauzit de Dumnezeu, se va ajunge la ceea ce Scriptura ne intreaba cu un glas cu ecou, atat pe mine si intreaga lume : « Voi mai gasi oare credinta pe pamant ? »….
| L | M | Mi | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Oct | Sep » | |||||
| 1 | 2 | |||||
| 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 |
| 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 |
| 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 |
| 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
| 31 | ||||||
romoflorin Spune:
on decembrie 18, 2007 at 1:16 pm
Geanny: ai observat bine metodele de lucru de astazi: violenta sau tradarea, care tind sa intre si in biserica sub niste forme specifice, bine adaptate. In rugaciune este intradevar putina implicare de sine care mi se pare semnificativ, adica raspunsul de aceea probabil ca intarzie sa apara, probabil datorita tocmai acestei implicari de sine. Suntem absenti, asta e problema noastra, chiar daca teologic suntem corecti. Satana nu se intimideaza de corectitudinea teologica (vezi cazul fiilor lui Sceva Fapte 19,14), el insa se teme de implicarea sinelui in toate: in pocainta, schimbare si in rugaciune.
Legat de comparatia vremurilor, se poate sa fi fost mai bine pe alocuri, dar stii ca este si o eroare a perceptiei, Solomon ne avertiza in privinta asta: “Nu spune cum se face ca zilele de mai inainte erau mai bune decat acestea? Caci nu din intelepciune intrebi asa.” (Ecl.7,10). Exista tendinta, de fapt impresia ca vremurile trecute erau mai bune. Este realitate uneori cand te referi la o zona, un caz specific; in Coreea e mai bine ca oricand, In Nigeria, in China “subterana”, etc. Sunt si zone pe invers. Insa este ne voie de oameni care sa stea in spartura si care sa creada si sa investeasca, sa sacrifice: energia, vointa, ambitia pozitiva, cum bine ziceai.
Geanny, ma bucur ca ai inceput sa scrii.
Da-i mai departe, pe unii ne ajuti cu postarile tale. Scrii frumos si bine.
Sarbatori fericite!