După cum cred că bine ştiţi, in Cultul Penticostal s-a introdus un nou regulament care a vizat în mod principal tineretul. Deşi majoritatea sunt nemulţumiţi şi unii chiar revoltaţi de cele scrise, ceea ce s-a vorbit ieri la biserică m-a convins 100% de ce am eu, personal e de facut.
S-a citit textul din Luca 13, iar ceea ce a fost evidenţiat de unul din tinerii care au înţeles regulamentul, a fost versetul 24 : „Nevoiţi-va să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” Un mare adevăr a fost spus, şi anume că noi, tinerii, prin hair style-urile noastre şi îmbrăcămintea tot mai versificata, identica aproape cu a celor de „afară” am cam lărgit aşa numita, simbolică „uşă strâmtă”.
Doar 2 exemple am să dau…ceea ce pe mine m-a facut sa cad pe gânduri şi să recunosc că această procedura s-a iniţiat spre binele nostru.
Să luăm partea în care se zice despre tipul hainelor… Gândeşte-te că esti invitat şi mergi la o nuntă…iţi iei cumva blugi tăiaţi? Sunt sigură că ţinuta ta va fii una de gală, cu toate că acum pantofii sunt înlocuiţi cu teneşi şi aşa mai departe. Te îmbraci elegant cu toate că eşti în faţa oamenilor, dar e interesant că în faţa lui Dumnezeu iţi permiţi să vi lejer.
Al doilea exemplu constă în faptul că noi, cum zice şi Biblia „urcam mereu” spre ţara de sus. Dacă ai fi un alpinist, şi ai urca pe un munte, ţi-ai încărca rucsacul cu greutăţi mari şi nefolositoare? Ţi-ai pune sute de kg în spate? Sau mai de grabă lucrurile uşoare cele mai utile? Aşa este si pe drumul spre cer. În urcarea noastră, părerea mea e că nu are rost să ne încărcăm cu poveri inutile, care ne îngreunează mersul nostru în ascensiune spre ţara de sus. Fiţi binecuvântaţi!!
